Intra in scena Iulia:
Si cum oricarei mirese i se asorteaza, de obicei, un mire (ma rog, mai nou nu e neaparat sa fie asa...), Iulia l-a ales pe Marius:
Dupa casatoria cilvila, am rapit mirii lasand de izbeliste invitatii si am purces catre sedinta foto. La muzeu (imi pare rau, sedinta foto a fost atat de scurta incat nici n-am apucat sa vad ce fel de muzeu era!) am petrecut vreo douazeci de minute, din care cinci am incercat sa-mi dau seama ce colt care nu se afla in constructie am putea folosi, dar ne-am dumirit repede - nu exista decat o singura varianta valabila. Coloane si iar coloane. Repetitia grafica fiind poate fundalul meu favorit, am gasit locul cu o lumina cat mai buna si am purces la treaba:
La iesire, in poarta muzeului batea o lumina prea buna pentru a fi ignorata, asa ca am profitat de ocazie:
Am mai apucat sa mergem pret de inca vreo zece minute bune in parc si cam asta am izbutit a face pe-acolo, dupa care a urmat ceremonia religioasa:
Patrecerea a fost cu adevarat reusita, lumea parea sa se simta foarte bine. Ceea ce mi s-a parut foarte original si cred ca a contribuit decisiv la reusita, a fost atitudinea mirilor, care atunci cand au simtit ca invitatii s-au molesit un pic dupa cate vreo masa, au purces la a-i indemna sa-si accelereze metabolismul prin practica exercitiului fizic, ei fiind in primul rand bun exemplu:
La flotari nu am fost pe faza. Acuma lasand (dar nu neaparat) gluma la o parte, mirii sunt membrii ai Ansamblului Martisorul , si conform obiceiului instituit, la nunta fiecaruia din membrii sunt prezenti si ceilalti si dau o reprezentatie ce lasa cu gura cascata audienta. Prezent fiind deja la doua nunti din "gasca", stiam la ce sa ma astept si sincer, de-abia asteptam sa particip.
Daca tot vorbeam despre nunti ale altor membri din ansamblu, una din perechile de nasi au fost miri fotografiati de noi anul trecut. In fotografia de mai jos sunt Roxana, Bogdan si Miron. Miron nu se vede foarte bine inca, decat la ecograf, dar in cateva zile isi va face pe deplin aparitia, la spitalul Gynia. Ii dorim sa vina cu bine si sa-si bucure parintii pe deplin!
Revenind la subiectul sedinta foto, ma tot gandesc de ceva vreme la a face sedinta foto in alta zi decat cea a nuntii. Stiu, pare ciudat, dar se practica la scara larga prin alte tari. In fond, nu exista decat beneficii: mai mult timp, mai putin stres, nu trebuie sa fii nicaieri la o anumita ora, nu exista presiunea organizarilor etc. Sigur, trebuie refacuta coafura, curatata rochia eventual, machiaj, dar merita. Daca tot te chinui luni de zile sa organizezi totul ca la carte, iar in ziua nuntii totul se desfasoara mult prea rapid, nu e pacat sa nu ramai decat cu fotografii facute pe fuga? Adevarul e ca o sedinta foto necesita un minim de doua ore, dar in care trebuie tinut cont de detalii tehnice - daca e cazul sa asteptam sa intre soarele in nori, asteptam si asa mai departe... Renuntasem la idee, considerand ca lumea e prea reticenta la asa ceva, dar discutand saptamana trecuta cu Dorian G. , am aflat cu surprindere ca exista suficient interes pentru asa ceva. Pentru el, face parte din sistemul lui de lucru, asa ca m-am simtit incurajat sa mai incercam, totusi. Ramane pentru la anul, evident. Oricum, anul acesta nuntile nu au fost un domeniu de foarte mare interes pentru noi, in primul rand datorita faptului ca a sosit Noa, iar in al doilea rand fiindca am pornit la drum cu imagiababy si n-a prea ramas timp pentru altceva. Asteptam pareri legate de ideea asta - daca ati fi (sau sunteti viitori) miri, v-ar surade ideea sedintei foto in alta zi? Pentru a raspunde la aceasta intrebare, e suficient sa accesati sectiunea "comentarii" de la subsolul acestui post. Apreciem feedback-ul!
Si inainte de a duce acest post la obstescul sfarsit, iata "cardul de multumire" conceput pentru Iulia si Marius - pentru ei, un foarte bun mijloc de a multumi pentru prezenta invitatilor odata ce evenimentul a trecut, iar pentru noi, un foarte bun instrument de marketing. E vorba despre a-l trimite prin e-mail, ceea ce face mai putin probabil ca bunica sa-l primeasca (sau am eu idei preconcepute despre bunici), dar e totusi accesibil majoritatii.
Din pacate suntem nevoiti sa postam fotografiile la dimensiuni mici, limitati fiind de capacitatile acestei platforme de blog. Sau nu ne-am prins inca in ce mod am putea posta fotografii la dimensiuni mai mari.
Le multumim inca o data Iuliei si lui Marius pentru alegere si le uram sa aiba parte numai de lucrui bune impreuna! Si bineinteles, o luna de miere cat mai reusita! Vom reveni cu un post depre album, in momentul in care conceptia sa va fi gata. Mirii vor avea de asteptat vreo trei luni pentru acest lucru, intrucat albumul va fi executat la Mario Acerboni in Italia, asa ca acest post va trebui sa le astampere putin nerabdarea si sa le faca asteptarea mai placuta.
Felicitari inca o data!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu