Cu ceva vreme in urma a sosit din Italia albumul de nunta al unor miri de-ai nostri - Carmen si Puiu, dupa o lunga asteptare, dar rezultatul sper ca a meritat. Albumul a fost facut la Mario Acerboni, unul dintre cei mai importanti producatori din Europa si arata cam asa:
Ceea ce nu se vede in fotografie este numarul de kilograme ale acestui album! Ceea ce nu este de mirare, tinand cont ca are 26 de file la o dimensiune de 30x40cm!Analizand albumul ma gandeam la cum a evoluat albumul de nuta de-a lungul timpului - de la ce a pornit si la ce a ajuns acest obiect, si din una in alta m-am trezit elucubrand urmatoarele:
La noi, traditia si obiceiurile locului in materie de nunta ne duc cu gandul la niste albume care aratau ca niste registre, cu pagini groase, din carton, despartite de niste foi semi-transparente fosnitoare, iar pe pagini erau lipite fotografiile, neaparat taiate pe margini cu model in valuri sau zimti, "artistic" adica, ori mai exista varianta in care colturile fotografiilor erau ascunse in niste taieturi in pagina, in asa fel incat fotografia sa nu trebuiasca lipita, ci putea fi ulterior inlocuita (daca iti schimbai sotul, sau daca vreo ruda care aparea in album incepea sa-ti displaca).
Anii 90 ne-au adus, odata cu libertatea si lucrurile practice si un aspect esential al albumului de nunta: pretul! Albumul chinezesc, cu poze care se introduc in lacasurile paginilor din PVC (de regula 10x15 cm sau chiar 9x13 ca fiind cea mai ieftina varianta) a inceput sa se impuna, fotografii de nunta adoptand strategii de marketing din cele mai avansate: nu primesti negativele si platesti la supra-pret orice print ulterior (si evident ca ai nevoie de printuri pentru majoritatea invitatilor, ca doar au lasat bani - toata lumea stie cati, ca doar era cu strigare, nu?). Tot atunci apar si primii oportunisti, cei care-si dau seama ca nu e atat de scump sa-ti iei un aparat foto si sa faci poze la nunti, clientii n-au nici cel mai marunt habar despre absolut nimic ce tine de fotografie, sunt super-fericiti sa se recunoasca in poza ca niste primate evoluate ce sunt, iar sa inveti sa folosesti aparatul proaspat achizitionat la mana a treia, se poate face in timp, astfel incat noii clienti se vor recunoaste din ce in ce mai bine in poze.
Era digitala. Eeeeiii, era digitala... Aici lucrurile se schimba: printurile devin din ce in ce mai putin importante (si mai ieftine), posibilitatea de a oferi miliarde (ei, nici chiar asa...) de fotografii e o realitate, iar rolul albumului de nunta devine unul secundar - el devine un accesoriu, oferit asa, ca un fel de bonus, prin urmare e foarte important sa fie cat mai ieftin pentru fotograf. Acelasi album Made in China din plastic e preferatul. Acest moment este unul foarte important si care are o mare importanta pentru zestrea artistica a poporului roman: apare fotografia la kil. Si fotografii la kil. 800 de poze la 300 de lei. Vrei doar un sfert de kil? Se poate! Oricine poate sa-si ia un aparat digital, nu iti mai trebuie atatea cunostinte tehnice sa il manuiesti, iar marimea din ce in ce mai redusa a aparatelor, face posibila chiar manuirea acestora cu o singura mana, celalata ramanand libera si deschisa pentru un nou canal aducator de profit: filmarea video. "Struto-camilele", acei adevarati acrobati ai aberatiei in fotografie, ce pozeaza cu mana dreapta si filmeaza cu piciorul stang incep sa umple piata si cantinele amenajate cu baloane stridente si scaune rupte invelite in huse si esarfe sclipitoare.
Din fericire, in ultimii ani fotografia a inceput sa-si intre in drepturi, sunt din ce in ce mai multi fotografi care stiu ce fac, sunt din ce in ce mai tehnici si mai creativi si asta spre profitul tuturor. Struto-camilele? O duc bine-mersi, profitand ca serviciile in domeniul fotografiei au inceput sa fie din ce in ce mai bine platite. Desigur, serviciile adevarate costa, iar cine apreciaza calitatea e dispus sa plateasca corespunzator. Serviciile de elita pot ajunge la sume impresionante si nu numai la nuntile vedetelor de prin Bucuresti. Albumul de nunta a inceput sa fie tratat ca obiect de pret, asa cum ii sade bine, intrand si noi in randul lumii cu albume produse prin Italia sau mai stiu eu prin ce tari straine, dar aparand si in Romania producatori de albume ce ofera o calitate demna de luat in seama. Ma refer aici la albumele printate, albume ce seamana cu niste carti cu file cartonate (asa cum se vede si in imaginile de la inceputul acestei postari). Dar cum ceea ce este clasic se poarta tot timpul, albumul cu passe-partout este si el prezent, fiind un tip de album elegant, care nu se preteaza chiar la orice tip de fotografie. La ambele tipuri de albume, copertile sunt oferite in diverse materiale (piele sau inlocuitori, panza satinata, plexiglas etc), culori, texturi si imprimeuri, ceea ce face ca oferta sa fie foarte generoasa, mirii zilelor noastre avand ocazia sa aleaga cea ce li se potriveste cel mai bine atat gustului cat si buzunarului.
Mai multe informatii despre albumele oferite de imagia weddings si imagiababy vor face obiectul unei postari in perioada urmatoare. Pana atunci, tot ce pot sa va spun e ca, mirii nostri de anul viitor vor avea o surpriza placuta referitor la albumul de nunta! E, daca v-as spune, n-ar mai fi surpriza, asa ca, deocamdata, puneti-va pofta-n cui si stati pe-aproape!
Pace voua!
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu